Vă prezentăm mai jos, în rezumat, introducerea, expunerea temei, concluziile și subiectele zilnice pentru Săptămâna națională de rugăciune 2024 a bisericilor baptiste din România. Materialul a fost alcătuit de pastorii Paul Negruț, Cornel Peleașe (vicepreședinții pentru educație biblică și pentru slujire pastorală ai Uniunii Baptiste), Teofil Mihoc (secretarul general), Manoilă Dumitrașcu (secretarul general adjunct) și Mihai Micula (președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Oradea). Textul integral îl puteți descărca de AICI și poate fi tipărit și difuzat în bisericile baptiste din România și diaspora.
Săptămâna națională de rugăciune 2024
Tema: Rugăciune pentru creșterea și maturizarea bisericii.
„Ei stăruiau … și Domnul adăuga…” (Faptele apostolilor 2:41–47)
Tema celui de al XXXVIII-lea Congres al Cultului Creștin Baptist din România care a avut loc la Oradea (26–27 mai 2023), „Propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15), a fost aleasă și justificată de situația actuală a creștinismului evanghelic, în general, și a celui baptist, în special. Este cunoscut faptul că în spațiul euroatlantic creștinismul evanghelic se confruntă cu provocări multiple care afectează nu doar dinamica internă a bisericilor, ci și eficiența lor în răspândirea Evangheliei. Cauzele acestui declin sunt multiple, iar modul în care acestea se îmbină poate fi diferit de la o zonă la alta sau de la o biserică la alta. Chiar dacă nu putem identifica toate cauzele, se poate constata totuși că anumite cauze social-politice, economice, demografice, culturale și spirituale au legătură cu situația actuală a bisericilor baptiste.
a) Cauzele social-politice care au afectat dinamica bisericilor baptiste din România în ultimii 80 de ani sunt circumscrise din punct de vedere istoric în două perioade, respectiv 1945–1989 și 1990 până în prezent. În perioada 1945–1989 bisericile baptiste au fost ținta programului comunist de a elimina religia din societate prin mijloacele de îndoctrinare marxist-ateistă în școli, la locul de muncă și prin mijloacele media. Îndoctrinarea a fost însoțită de măsuri represive: discriminări, amenințări, bătăi, închisoare și, nu în puține cazuri, martiraj. De asemenea, regimul comunist a folosit mijloacele administrativ-politice pentru a elimina din slujire pastorii și slujitorii laici care nu au putut fi controlați sau manipulați cu ajutorul ideologiei și represiunii. Așa s-a ajuns ca în anii 1970–1980 în Cultul Creștin Baptist din România să rămână doar aproximativ 140 de păstori recunoscuți de regimul comunist. Prigoana comunistă a avut două consecințe diametral opuse asupra bisericilor baptiste. Prima, un număr semnificativ de pastori și credincioși au devenit obedienți sau colaboratori ai securității comuniste. Datorită acestui fapt, pe lângă suferințele îndurate de cei care au fost dați pe mâna autorităților de „frații lor”, bisericile au fost afectate de instalarea neîncrederii și suspiciunii între credincioși. A doua consecință: în focul prigoanelor au fost pastori și credincioși care s-au validat ca oameni ai lui Dumnezeu integri, oameni care au apărat credința baptistă cu prețul suferinței, a închisorii sau chiar al martirajului. Din rândurile acestora s-au dezvoltat în anii ’70–’80 în bisericile baptiste o serie de proiecte și inițiative evanghelist-misionare care au culminat cu trezirea spirituală din vremea fratelui Liviu Olah.
Falimentul ideologiei și a regimului comunist a deschis după anul 1990 ușa pentru o serie de proiecte misionar-evanghelistice, educaționale și umanitare: evanghelizări pe stadioane, săli de sport, plantări de noi biserici, consacrarea multor slujitori, școli de la grădiniță la universitate, orfelinate, centre medicale și sociale, case pentru persoanele vulnerabile, etc. Acest val de înviorare spirituală a fost atacat, inițial aproape imperceptibil, dar mai apoi vizibil agresiv, de cultura postmodernă și de ideologia progresistă care neagă existența unui singur Dumnezeu adevărat, a adevărului absolut, a valorilor morale absolute și a ordinii naturale a creației. Spre deosebire de ideologia comunistă, ideologia progresistă nu încearcă să elimine religia, ci invadează societatea cu tot felul de orientări și practici religioase care promovează omul cu preferințele lui spirituale, sociale, morale, inclusiv cu orientările sexuale perverse și cu ideologia de gen. Pentru ideologia progresistă, omul este propriul său dumnezeu. Instituțiile naționale și internaționale puse în slujba acestei ideologii folosesc toate pârghiile legale, administrative, cultural-educative și mediatice pentru a impune această ideologie care lovește puternic în temelia spirituală și morală a copiilor, a tinerilor, a familiilor și a bisericii. Consecințele sunt devastatoare pentru multe biserici. Pe de o parte, influențați de această ideologie tot mai mulți oameni își aleg orientarea și gruparea religioasă în funcție de preferințele lor, nu în funcție de adevărul revelat al Scripturilor. Hristos cel răstignit nu mai este temelia credinței și închinării ecleziale, ci oamenii aleargă după „lideri populari” și după divertisment religios. Pe de altă parte, sub influența acestei ideologii, predicarea Cuvântului Scripturii, rugăciunea, pocăința, sfințenia, evlavia și mărturia personală au fost înlocuite cu spectacolul religios pe gustul publicului.
b) Printre cauzele economice care au afectat dinamica bisericilor baptiste putem menționa cele două mari migrații economice. Prima a fost migrația din anii 1950–1970 când colectivizarea forțată și industrializarea megalomaniacă au determinat plecarea în masă a oamenilor de la sat la oraș. Acest exod a lovit puternic viața familiilor și a bisericilor de la sate. În câțiva ani bisericile de la sat au rămas doar cu un număr mic de credincioși în vârstă – fără copii, tineri sau familii tinere. A doua migrație a avut loc după anii ’90 când, pe fondul crizei economice generată de devalorizarea banilor și de dispariția locurilor de muncă (fabrici, uzine, mine), milioane de români au luat calea străinătății. Printre cei care au plecat au fost și mulți credincioși baptiști, în marea lor majoritate tineri necăsătoriți și familii tinere care au lăsat un loc gol nu doar pe scaune, ci și în slujire. Dacă prima migrație a lovit în special bisericile de la sat, a doua migrație a lovit toate bisericile baptiste din România, și de la sat, și de la oraș. Consecințele acestor migrații se văd atât în scăderea semnificativă a numărului de credincioși în bisericile baptiste din țară, cât și în diminuarea resursei umane pentru slujire. Pe acest fundal, numărul tinerilor care aud și răspund chemării lui Dumnezeu la slujire este tot mai mic de la an la an.
c) Cauzele demografice le-au urmat pe cele social-politice și economice. Scăderea natalității în zonele rurale din vremea comunistă și scăderea generală a natalității după 1990 a făcut ca România să devină a țară îmbătrânită. Tot mai mulți tineri necăsătoriți și familiile tinere cu copii fie au plecat deja fie doresc să plece din țară. Inclusiv elevii de liceu și studenții care au rămas în țară sunt tot mai hotărâți să plece. Această imagine demografică a unei țări îmbătrânite se regăsește într-o formă sau alta în fiecare biserică locală. Consecințele îmbătrânirii membrilor bisericii se fac simțite atât în dinamica internă, cât și în sfera proiectelor misionar-evanghelistice.
d) Din punct de vedere cultural, România a trecut brusc de la cenzura comunistă la acceptarea și importul neselectiv al elementelor culturale occidentale. Din nefericire, pe fundalul ideologiei progresiste, românii au preluat în mare parte elementele deșănțate ale spectacolului și comportamentului occidental decadent. Prin urmare, imoralitatea premaritală sau extramaritală, avortul, divorțul, spectacolul de prost gust, autosuficiența și kitschul, superficialitatea și improvizația ieftină au umplut spațiul mediatic, social și instituțional al României. Acest trend a pătruns repede și în spațiul eclezial. Astfel, declinul moral a afectat viața premaritală și fidelitatea conjugală. Numărul divorțurilor este în creștere. Mai mult, peste noapte spațiul sacru al închinării congregaționale „în duh și în adevăr” înaintea unui Dumnezeu sfânt (Ioan 4:23), a devenit un spațiu al spectacolului religios animat de predicatori circari și de lăutari sau maneliști care se cred „artiști creștini.” Adunările sfinte în bucurie solemnă din ziua Domnului, serviciile divine de logodnă, cununie, binecuvântarea copiilor, botez, înmormântări, seri de tineret, conferințe sau tabere au fost invadate de manifestări lumești. Riscul acestui trend este ca diferența dintre biserică și lume să se tot micșoreze până la dispariție. Din această perspectivă, în loc ca lumea să se convertească, de fapt, biserica devine la fel ca lumea. În cuvintele Mântuitorului: „sarea și-a pierdut gustul” (Matei 5:13).
e) Cauzele spirituale sunt profunde și grele. În sfera spirituală s-a produs înlocuirea credinței și închinării hristocentrice cu o religie antropocentrică. Hristos cel răstignit nu mai este centrul propovăduirii și închinării congregaționale, ci liderul animator care spune lucruri amuzante (sau penibile) și care creează o atmosferă relaxantă în care nimeni nu mai trăiește durerea pocăinței de păcat și nimeni nu mai agonizează în lupta până la sânge cu păcatul. Apariția unor grupări „carismatice” sau inclusiviste de tip „harvest”, „vertical” sau „contemporan” etc., care au renunțat sau chiar batjocoresc „Calea îngustă” a Scripturii, se remarcă tot mai agresiv prin propovăduirea unui dumnezeu metamorfozat după chipul și asemănarea omului lumesc, care acceptă orice și pe oricine, fără nici un standard al sfințeniei și dreptății divine. Predicarea Cuvântului, postul și rugăciunea, pocăința și credința, ascultarea și sfințirea, decența și reverența au fost batjocorite ca fiind „învechite sau legaliste”, și prin urmare eliminate din închinarea congregațională. Tezaurul imnologic al bisericilor baptiste cu mesaj și melodii care au inspirat credința, perseverența, reverența și bucuria sfântă a mântuirii de-a lungul istoriei, a fost înlocuit cu „albumele” ieftine ale unor „compozitori mediocri” a căror credință, maturitate spirituală sau pregătire muzicală sunt nevrednice să fie aduse ca jertfă de închinare pe altarul sfânt. Trebuie subliniat, însă, că preocuparea majoră a noilor „lideri” nu este slava lui Dumnezeu, ci slava lor. În acest sens atragerea cu orice preț a unui număr cât mai mare de participanți, inclusiv prin promovarea unor metode lumești de marketing, reprezintă idealul lor spiritual.
RĂSPUNSUL BIBLIC
În fața acestor provocări, fiecare biserică baptistă este datoare să aleagă și să ofere soluții. Ce trebuie făcut? Ce se poate face? De unde să ne inspirăm? Ce model să alegem?
Tema Congresului din mai 2023 a fost aleasă tocmai pentru a transmite bisericilor baptiste un mesaj clar și o chemare solemnă la învățăturile și practica apostolică a Bisericii Primare. Nu putem schimba trecutul, nu putem controla vremurile și împrejurările, dar putem schimba modul în care ne raportăm la ele. Ne putem întoarce le izvor. Capul Bisericii a spus: „Voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 16:18). Modelul și metoda prin care Hristos Domnul prin Duhul Sfânt a început zidirea Bisericii Lui sunt clar prezentate în Faptele apostolilor. Marea Trimitere adresată apostolilor după înviere (Matei 28:18–20) este reînnoită în Faptele apostolilor 1:8 cu precizarea că propovăduirea Evangheliei până la marginile pământului se va face prin puterea Duhului Sfânt.
În cartea Faptele apostolilor descoperim cea mai uimitoare creștere a Bisericii. Astfel, în ziua Cincizecimii când s-a coborât Duhul Sfânt și a luat ființă Biserica, predicarea Evangheliei a avut ca rod pocăința și botezul credinței în Isus Hristos ca Mântuitor și Domn a unei mulțimi de aproape 3000 de suflete (Faptele ap. 2:41). Câteva săptămâni mai târziu numărul bărbaților din Biserică a crescut la 5000 (Faptele ap. 4:4), iar câteva luni mai târziu numărul „celor ce credeau, bărbați și femei, se mărea tot mai mult” (Faptele ap. 5:14). Pornind de la faptul că doar după câteva săptămâni numărul bărbaților era de aproape 5000, unii comentatori sunt de părere că numărul total al membrilor bisericii ar fi ajuns în câteva luni la aproximativ 15000 sau 20000. Pe de altă parte, unii pun sub semnul întrebării orice fel de încercare de-a urma modelul și metodele Bisericii Primare pe motiv că bisericile de azi se confruntă cu alte împrejurări față de cele din primul veac. Este adevărat că în forma lor exterioară cauzele care afectează viața bisericii pot fi deosebite astăzi de cele din cartea Faptelor apostolilor, dar în aspectele esențiale au rămas aceleași: opoziția religioasă, lipsurile materiale, migrația, ideologiile, persecuțiile, presiunea culturii etc. Dacă așa stau lucrurile, atunci este important să descoperim care au fost elementele esențiale care au dat roadă în maturizarea și în creșterea numerică a Bisericii Primare, pentru a-i urma pilda.
În rezumat, răspunsul general poate fi formulat în cuvintele „Ei stăruiau … și Domnul adăuga” din Faptele apostolilor 2:42, 47. În forma specifică, însă, în fiecare zi din această săptămână vom analiza câte un domeniu în care Biserica Primară a stăruit și, sub călăuzirea și iluminarea Duhului Sfânt, ne vom ruga pentru cercetarea, pocăința și întoarcerea noastră la adevărul Scripturii.
- DUMINICĂ: Ei stăruiau în învățătura apostolilor… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 2:37–47
- LUNI: Ei stăruiau în legătura frățească… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 2:41–47
- MARȚI: Ei stăruiau în frângerea pâinii… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 2:42; I Corinteni 11:23–34
- MIERCURI: Ei stăruiau în rugăciune… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 2:42; 4:23–31
- JOI: Ei stăruiau în prezența la adunare… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 2:44–47, 5:42
- VINERI: Ei stăruiau în curăție morală… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 5:1–11
- SÂMBĂTĂ: Ei stăruiau în respectarea priorităților… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 6:1–7
- DUMINICĂ: Ei stăruiau în propovăduirea Cuvântului… și Domnul adăuga la numărul lor
Text: Faptele apostolilor 8:4–12
CONCLUZII
Cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am uitat în săptămâna aceasta la Biserica Primară cu scopul de a descoperi secretul creșterii ei miraculoase, a numărului de oameni care au venit la credință și a răspândirii Evangheliei până la marginile Imperiului Roman. Secretul este atât clar cât și convingător: „Ei au stăruit… și Domnul a adăugat.”
De asemenea, în fiecare seară ne-am uitat la noi și la bisericile noastre și, în lumina Scripturii, am stat în rugăciune înaintea Domnului într-o atitudine de cercetare, de pocăință și de îndreptare, datorită falimentului nostru în disciplinele spirituale ale învățăturii apostolilor, legăturii frățești, frângerii pâinii, rugăciunii, prezenței la casa Domnului, curăției morale, priorităților biblice și răspândirii Evangheliei.
Am văzut în istoria Bisericii din Ierusalim că, atunci când credincioșii stăruie în disciplinele spirituale, Dumnezeu este cel care adaugă la numărul lor pe cei care cred. Biserica din Ierusalim nu a fost preocupată de metode și tehnici umane de creștere, ci a fost dedicată principiilor stabilite de Dumnezeu pentru o viață creștină normală, o viață pe care Dumnezeu o binecuvântează. Credem că și în vremea de acum, soluția lui Dumnezeu la criza bisericilor baptiste este aceeași, pentru că El este același, ieri, astăzi și în veac, și Evanghelia este mereu aceeași (Evrei 13:8; Galateni 6:11). Este adevărat că oamenii și împrejurările se schimbă, dar soluția la problemele unei lumi în schimbare vine de la Cel care este neschimbător. El este Cel ce a spus: „Eu voi zidi Biserica Mea și porțile locuinței morților nu o vor birui” (Matei 16:18). Cerurile și pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac (Matei 24:35). Și cu ochii îndreptați spre cer, dragi frați și surori, iubite biserici, suntem chemați să stăruim… convinși că și în zilele noastre Domnul va adăuga, până în ziua revenirii Lui.
După pilda robului bun și harnic, suntem chemați să veghem în curăție, să lucrăm cu râvnă și să așteptăm în nădejde venirea Mirelui Bisericii.
„Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20).
Textul integral îl puteți descărca de AICI . Materialul conține îndemnuri, motive și sugestii specifice pentru rugăciunile de mulțumire, de mijlocire și de cerere pentru fiecare dintre zilele Săptămânii Naționale de Rugăciune a bisericilor baptiste din România.